marți, 31 ianuarie 2017

Dragnea și o condamnare de-a dreptul literară

Reiau o recenzie din 2013 la rechizitoriul ”referendumul”. Observam atunci că nu e totuși o chestie de trecut cu vederea felul în care procurorul contextualizează mersul la vot cu un vot. Nouă ni se pare firesc, toți știam că va fi un vot covîrșitor anti-Băsescu, nu e chiar așa – procurorii au luat rezultatul unui vot și au interpretat cum a trebuit. Dar nu doar atît. Procurorul a transformat într-o conspirație a amăreștenilor tot soiul de mici furtișaguri. Procurorul a transferat o ură prezentă oricum împotriva unui anumit tip de alegător într-o poveste a unei conspirații profund corupte, conspirația uslașilor împotriva europenilor care furau pe atunci cu geanta de la ANRP sau din combinația Microsoft. Și a ieșit un fel de Moromeții vol.3, etapa pe postcomunism.
Nu am nici o simpatie pentru Dragnea. Aș fi preferat ca justiția să lămurească toate afacerile lui și ale prietenilor lui de prin Teleorman și de prin țară, și să nu se avînte pe un teren minat în care interpretăm activismul politic drept corupție organizată. Știm toți că sînt nereguli. Pentru ele există amenzi și vini individuale. Însă azi a fost condamnată și în instanță hotărîrea unei clase politice, susținute popular, de a da jos un președinte care a practicat un discurs radical împotriva oricărei măsuri sociale.
Dragnea a avut un comportament iubitor față de forțele anticorupție, ca și Ponta, ca și Băsescu, Oprea și mulți alții. Le-a folosit pînă nu le-a mai folosit. Iar acești doi ani cu suspendare sînt fix ce trebuie ca să o ardem ”etic” în loc să facem politică, campanii adevărate etc. Reiau recenzia, deci:
Notă. Nu sînt jurist, nu ştiu să citesc adecvat rechizitorii. Dar acest document, rechizitoriul cunoscut popular “Dragnea – fraudă la referendum”, merita o analiză extrajuridică. Pentru că aici e filozofie, tată.
Cînd a apărut acum cîteva zile rechizitoriul alcătuit de deja celebrul Lucian Papici, a venit şi binecunoscuta avalanşă de gemete de plăcere anticorupţie. Însoţită de gemete orgasmice anti-DNA. Şi mie-mi place cînd văd barosani puşi la colţ. Deşi la cît e Dragnea de “greu” poate n-ar fi stricat nişte încolţiri cu bani, averi, trafic de influenţă; Teldrum e un dosar care pare mai greu şi e tot la DNA, lîncezeşte – însă pe Dragnea vor să-l pună jos altfel. Acest “altfel” e periculos.
Mi se rupe dacă îl încalţă sau nu pe Dragnea. E mult mai important dacă reuşim să desprindem de aici o “filozofie de viaţă” a unui anumit tip de procuror DNA. Papici e doar un pion într-o masă de apolitici care de fapt sînt bine ideologizaţi, care lucrează mereu într-o direcţie, mai ocolită şi mai toxică decît simpla bătălie politică. Pentru că teza DNA-ului, prezentă în public mai ales prin susţinători ziarişti – care au şi dat prompt tot soiul de stenograme cînd era cazul – a fost că o ţară întreagă a furat, ţara “uslaşilor”, ţara corupţilor genetic. Iar acest opis vrea să demonstreze efectul de masă al corupţiei, felul în care prostimea e luată în posesie de un geniu rău.
Încă din “Consideratii preliminare” găsim o aşezare a lucrurilor într-o interpretare extra-juridică. Se tot subliniază observaţia că la referendum nu mai conta rezultatul, ci prezenţa. Şi atunci misiunea procurorului s-a transformat: trebuia urmărită respectarea dreptului de a participa sau nu la vot. Avîntul justiţiei se loveşte însă de ambiguitatea mobilizare/măsluire:
În atare situaţie, impunerea cvorumului de participare a schimbat priorităţile forţelor politice în cadrul campaniei pentru referendum, în sensul că pentru partizanii demiterii Preşedintelui României (alianţa politică USL), campania s-a concentrat atât asupra convingerii cetăţenilor să participe la referendum, cât şi să voteze „DA” (în sensul demiterii Preşedintelui României), iar pentru forţele politice care se opuneau acestui demers campania a însemnat convingerea cetăţenilor să nu îşi exprime votul.
Premizele alunecă uşor: cum USL-ul era interesat să aducă lumea la vot, supravegherea asupra actului democratic era echivalent cu supravegherea mişcării în teren a unei formaţiuni politice. Drăguţ.
Astfel, asigurarea unei prezenţe de minimum 50% dintre alegători la votul din ziua de 29.07.2012, situaţie care ar fi garantat validarea referendumului de către Curtea Constituţională, reprezenta un obiectiv esenţial pentru Uniunea Social Liberală (USL), iniţiatoarea procedurii de suspendare, care şi-ar fi atins astfel obiectivele politice
Printre aceste judeţe s-au numărat: judeţul Olt (prezenţa la vot 74,7%), judeţul Teleorman (70,1%), judeţul Gorj (54,3%). Comparativ, media de prezenţă la vot la nivelul întregii ţări a fost de 46,24%, iar la referendumul organizat în cursul anului 2009 prezenţa la vot în judeţul Olt a fost de 55,2%, iar în judeţul Teleorman de 54,4%.
Sigur, toţi sîntem de acord că nu-i frumos să viciezi votul, aşa că pornim cu DNA în urmărirea procesului de forţare a cetăţenilor de a merge la urne. Dragnea în dosar are o mare dilemă: spune în stînga şi în dreapta că ar pune parul pe toţi să-i aducă la vot dar ar vrea să o facă legal. Legalul nu-l lasă să fie pe cît de eficient ar vrea, e aici o frămîntare sufletească pe care o găsim printre ordine pe mailuri şi convorbiri telefonice.
Are şi o tentativă de tombolă, dar cînd se prinde că nu e bine, retrage ordinul. Dar intenţia? Sintagmele “mijloace legale” nu păcălesc pe nimeni cînd intenţia e ilegală, spune textul lui Papici:
Folosirea unor sintagme precum „folosirea mijloacelor legale” nu este de natură să înlăture caracterul ilicit al demersului, în condiţiile în care Legea nr. 3/2000 interzice în mod expres promisiunea oricăror foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze, astfel încât tipurile de activităţi la care face referire învinuitul sunt întotdeauna nelegale.
Ulterior, conştientizând că acest demers, care ajunsese la cunoştinţa opiniei publice, era de natură să atragă eventuale consecinţe penale, învinuitul a emis adresa nr. 688/SG/14.07.2012 cu următorul conţinut:
„Către Organizaţia Judeţeană PSD
În atenţia Preşedintelui
Directorului de Campanie
Stimaţi colegi,
Referitor la adresa Nr. 687/SG/13.07.2012 vă rog să nu puneţi în practică măsurile referitoare la organizarea de tombole, întrucât există riscul interpretării forţate a legislaţiei în vigoare prin care aţi putea fi expuşi unor atacuri în justiţie din partea adversarilor politici.
(diversele sublinieri le aparţin procurorilor)
Şi atunci Dragnea atacă prin telecomunicaţii. Îşi organizează oamenii astfel încît să ştie în timp real cine o duce bine cu mobilizarea şi cine nu. O fi bine o fi rău? Încă o dată, nu ştiu, nu am studii juridice. Dar ştiu că fiecare partid, organizaţie, poate avea observatori şi poate da date în timp real despre prezenţa la vot. În paragraful următor e strecurată însă şi sintagma “cum au votat” – o chestiune gravă bineînţeles, dar lăsată poetic în coadă de peşte de către procurori. “Web designerul” PSD execută planul Dragnea:
În acest sens, cu ajutorul martorului Ciubotariu Dan Ionuţ, salariat al PSD în funcţia de web designer, a fost conceput un sistem informatic complex, constând dintr-o componentă IT ce permitea schimburile de mesaje tip SMS, în timp real şi între mii de utilizatori, prin apelarea numărului telefonic dedicat „1855” ori prin recepţionarea de mesaje de la acest număr, dar şi o altă componentă, respectiv o aplicaţie internet ce dădea posibilitatea unui număr restrâns de persoane (aşa-numiţii „coordonatori judeţeni” sau „coordonatori”) să obţină în timp real informaţii despre numărul de votanţi şi modul cum s-a votat în toate secţiile de votare, precum şi să introducă manual astfel de date pe portalele: referendum1.psd / referendum5.psd.ro.
Se dau multe liste de persoane din diverse comune în numele cărora s-ar fi votat. Tabelele cuprind şi analiza semnăturilor de către experţi. În unele cazuri aceştia spun că e clar un fals. În alte cazuri însă, multe, spun că nu se pot pronunţa. Aici procurorii vin şi adaugă o altă formă de verificare: multe semnături sînt date pentru persoane despre care se ştie că au plecat la muncă în Italia sau Spania. Drama socială a migraţiei ajută la demascarea corupţiei.
Dată fiind situaţia de fapt descrisă – absenţa din ţară a persoanelor în discuţie la data referendumului – coroborată cu declaraţiile concordante ale rudelor apropiate ale acestora, tragem şi în acest caz concluzia caracterului fals al semnăturilor din dreptul numelor acestor alegători.
Urmează apoi fragmente crude din viaţa politică la ţară. Procurorii urmăresc “ochii şi urechile” lui Dragnea în teritoriu. Ţinta: comuna Bragadiru. Personajul care cedează şi le dezvăluie procurorilor mecanismul pervers al forţării prezenţei la vot: Dude Ilie. Miza lui Dude – obţinerea unui post la serviciul salubritate de la primarul Răboj. Dude îşi pierduse slujba şi era cam în căcat, din ce înţelegem.
Dude Ilie:
Cu o zi înainte de referendum primarul Răboj Daniel mi-a promis că mă va reangaja la primărie la serviciul salubritate de unde fusesem destituit cu 7-8 luni în urmă condiţionându-mi această reangajare de neimplicarea mea în sesizarea fraudelor pe care intenţiona să le facă la referendum. Eu am fost de acord întrucât aveam nevoie de un loc de muncă şi în ziua referendumului am procedat în modul în care voi declara în continuare.
Aflăm de la Dude că au plecat într-o excursie cu urna mobilă. Dar, se pare, după cîteva ture cu maşina s-au plictisit şi s-au oprit la o bere la un tip, Marian, “sub o boltă de vie”, şi au zis să facă altfel. Dude oricum ştia toată lumea din sat, verificau listele şi, în timp ce beau o bere, îi bifau şi pe ăia: economiseau benzină şi îşi ofereau o pauză.
După ce am intrat în curte ne-am aşezat la o masă, sub o boltă de vie. Nistor Marian a aşezat listele electorale suplimentare pe masă şi au început să citească numele persoanelor din com. Bragadiru, jud. Teleorman care erau deja scrise de Sandu Ileana, iar eu, atunci când Nistor Marian sau soţia sa mă întrebau despre vreo persoană le spuneam dacă este sau nu bolnavă sau prezentă în localitate. Cunoşteam aceste date întrucât în urmă cu aproximativ 20 de ani am ocupat funcţia de primar al com. Bragadiru, ocazie cu care am intrat în contact cu foarte multe persoane din comună, aflând şi situaţia acestora.
Mai tîrziu aflăm şi de ce Dude Ilie a dat totul pe goarnă. Pentru că politica de austeritate a continuat. Şi primarul i-a dat cu flit:
Arăt că, după referendum primarul Răboj Daniel nu şi-a respectat promisiunea de a mă angaja reproşându-mi că nu s-a realizat numărul de alegători necesari demiterii preşedintelui.
Aceşti cetăţeni fără simţ civic din Bragadiru au fost ascultaţi şi “ambiental”. Există pasaje unde pare că îşi construiesc “apărarea” după ce află că e belea totuşi, că au DNA-ul pe urma. Aia cu motorul fiert şi lenea de-a plimba urna mobilă nu ştiu exact dacă e apărare sau realitate pur şi simplu:
Lasă-mă dracu’, că tot oameni e şi ăia, vezi de treabă. A făcut alţii măgării mari. Ce am făcut noi? Am fost beţi! Tu n-auzi că am fost beţi, nu mai ştiu ce am făcut.
DUDE ILIE: …[râde]…
NISTOR MARIN: Bă! Şi dacă te chem? Du-te! De ce nu spui că ai făcut. Ce o bere? Am băut zece, cinşpe am băut, dă-le dracu’! Şi ne-a fost lene, dă-l dracu’, ăla i se fiersese motoru’ la maşină…” Ce să mai… Ăla: „Bă, hai, bă, dracu’, mergem?” „A, noi am mai băut o bere pe traseu!” I-a lasă dracu’ am mers atunci, bă, căldura aia a dracu’, n-ai mai vă… I-a lasă dracu’…
Procurorii sînt neîndurători. Nu cred în forţa unei bolte de viţă de vie şi a unei beri reci de a deturna caravana cu urna mobilă:
Din conţinutul acestei convorbiri ambientale rezultă, cu claritate, că voturile de pe lista suplimentară – urnă mobilă au fost falsificate în curtea casei familiei Nistor, în după-amiaza zilei referendumului, de către cele trei persoane prezente împreună la eveniment: Dude Ilie, Nistor Marin (zis „Paruşchi”) şi soţia acestuia Nistor Angelica-Mariana, fiecare având rolurile aşa cum au fost precizate de Dude Ilie în declaraţia sa din data de 30.08.2012 (vol. 20, filele 79-84).
Ieşim din împărăţia lui Dragnea şi mergem la Suraia, zonă din Vrancea cu oameni aprigi (la Vadu Roşca, la 8 km, trăgea Ceauşescu cu mitraliera în ţărani – aşa e legenda locală). Vine iar partea cu semnăturile; unele sînt evident falsificate. Însă tabelele expuse de procurori conţin şi mai multe nume unde nu s-a putut dovedi falsificarea decît, eventual, prin dovezi că respectivii erau la muncă afară.
Situaţia e înrăutăţită de un tip, Stan Vili, cunoscut ca bătăuş şi amator de braconaj pe rază de cinci sate. Ăsta era şeful biroului electoral al secţiei de votare. A condus faptele cu mînă de fier. Adică cine nu se aşeza cum trebuie în spaţiu risca să-şi ia o bucată. PDL-ul care trebuia să fie cu ochii în patru a fost lovit de frustrare că n-avea decît doi ochi. Ochii lui Manole-Mic Florentin pe care Stan Vili a vrut să-l trimită cu urna ca să scape de el:
Învinuitul Stan Vili a mai declarat că au existat un număr de 94 de cereri de vot cu urna mobilă, iar pentru această procedură s-a deplasat în teren doar înv. Sîngerean Sorin, înv. Stan Vili pretextând că acesta a trebuit să se deplaseze singur cu urna mobilă pentru că l-a desemnat în acest scop şi pe înv. Manole-Mic Florentin, dar acesta a refuzat sarcina.
Din declaraţia înv. Manole-Mic Florentin, reprezentantul în comisie al PDL (vol. 27, filele 83-86) rezultă că a refuzat într-adevăr sarcina pentru că, fiind singurul reprezentant în secţie din partea PDL, iar USL având trei reprezentanţi în secţie, era firesc şi posibil ca cealaltă persoană desemnată pentru votul cu urna mobilă să fie un reprezentant al unei alte forţe politice.
Din întregul context rezultă că înv. Stan Vili a încercat să îl elimine, cel puţin pentru câteva ore din secţie, pe reprezentantul PDL.
Excesul de autoritarism al lui Stan Vili creează haos. Urna mobilă ajunge pe la săteni în vîrstă care săracii au mers pînă la secţie de frică să nu rămînă “nevotaţi”. De acolo ba sînt daţi afară, ba aduşi înapoi la vot:
Din declaraţia martorei Creţu Iulia (vol. 30, filele 23-26), jurnalistă la „Ziarul de Vrancea”, cu privire la acest subiect, rezultă că: „(…) în jurul orei 17:30, împreună cu colega mea (n.n. – Burlan Mădălina-Ionelia) am fost la o bătrână din comuna Suraia, al cărei nume nu mi-l amintesc în prezent, care ne-a povestit că în dimineaţa zilei respective s-a ocupat de treburi gospodăreşti, după care a fost plecată la biserică şi că a aflat de la vecini că au venit cu urna mobilă cât timp lipsise de acasă, cu toate că niciunul dintre ei nu solicitaseră votul cu urna mobilă. După ce a venit de la biserică, conform celor povestite, bătrâna, împreună cu soţul ei, au fost la secţia de votare nr. 287 pentru a vota, unde au constatat că în dreptul numelor lor existau deja semnături. La secţia de votare li s-a spus că deja şi-au exercitat dreptul la vot în dimineaţa respectivă, reproşându-li-se încercarea de a mai vota o dată. După ce au dat-o afară din secţia de votare, aceasta împreună cu soţul au fost chemaţi, spunându-li-se că a fost o greşeală, de fapt, li se permite să voteze, iar după ce au votat nu au mai fost puşi să semneze în vreo listă.”
Apreciez faptul că procurorii au consemnat şi marea aberaţie a “ONG-urilor”, o adevărată luptă globală între PDL şi USL. Ăia cu PDL-ul erau ai Naţiunilor Unite, ăia cu USL-ul erau “pentru ţară”.
Mai trebuie precizat faptul că ambii observatori au fost acreditaţi de acelaşi ONG: „Asociaţia tineretul român pentru Naţiunile Unite”. Această asociaţie a acţionat în ziua referendumului ca umbrela – „societate civilă” a intereselor PDL din momentul respectiv (apărarea intereselor Preşedintelui suspendat), în aceeaşi măsură în care „Asociaţia pentru ţară” era, de fapt, port-drapelul intereselor U.S.L. în secţiile unde a trimis observatori.
Aşadar, oengiştii partinici sînt cei care reclamă. Lupta se duce tot pe cîte un loc de muncă. Doamna Bouroş, ex-pedelistă, apoi oengistă pentru Naţiunile Unite, e ameninţată de gherţoiul Stan Vili că-şi pierde locul de muncă (educatoare la grădiniţa din sat):
Observatoarea a fost martoră, de asemenea, la actele de violenţă fizică exercitate de înv. Stan Vili asupra jurnalistei Burlan Mădălina-Ionelia, şi, la rândul său a fost ameninţată, în repetate rânduri, de înv. Stan Vili că va fi dată afară de la locul de muncă dacă va continua să aibă o atitudine agresivă (de observat că Bouroş Oana-Otilia era educatoare la grădiniţa din localitate, astfel încât locul ei de muncă depindea, în mare măsură, de primarul localităţii, ce putea fi, la rândul său, condiţionat de U.S.L.).
Ajungem şi la concluzii. Aceste nereguli mai mici sau mai mari ar fi fost prezente în multe alte locuri din ţară. Dovadă stau peste 2000 de cauze penale. Aşa că Papici încearcă o extrapolare:
Aşa cum am mai precizat, întreprinderea noastră juridică în prezentul dosar penal nu a putut să cuprindă, în mod obiectiv, analiza eventualelor infracţiuni comise în secţiile de votare de pe întreg teritoriul naţional (tocmai ţinând cont de asigurarea principiului celerităţii soluţionării prezentei cauze) însă, la nivel național, ca urmare a infracțiunilor sesizate pe parcursul referendumului din 29.07.2012, au fost identificate un număr de 2317 cauze penale înregistrate la nivelul unităților de parchet.
Toate aceste date vin să susțină fenomenul infracțional generalizat menit să asigure prezența, în orice condiţii, a alegătorilor la vot, având drept rezultat îndeplinirea cvorumului de participare de 50% + 1 care ar fi condus la validarea rezultatelor referendumului de către Curtea Constituţională şi, pe cale de consecinţă, demiterea Preşedintelui României.
Aşadar, au fost prezentate cîteva sate unde s-au găsit în mod clar zeci de semnături falsificate, şi ameninţări, bătăi etc. Se practică abuzul de tip “dacă nu aduci oameni la vot, nu te fac gunoier” . Asta mai ţine şi de regionalizări, şi descentralizări anticomuniste (cum le vede Dragnea), ăsta e abuzul economic perpetuu – DNA ar putea deschide dosarul abuzului economic la nivel de ţară. Nu jurămintele pe Biblie sînt argumentul meu că astfel de dosare sînt forţate, ci însăşi filozofia tip Papici, o filozofie care amestecă traiul în sărăcie cu o starea esenţial nedemocratică a sărăciei.
Ce te faci cînd duci anticoruptia pînă în plăsele, cînd începi să crezi ca duci o luptă necesară cu o halcă întreagă de popor. Traian Băsescu şi-a lipit cele doua trenduri în momentele de maxim cinism din 2010-2011: fascism social altoit cu austeritate. Austeritatea nu neaparat necesară a venit ca o formă de coerciţie şi educaţie. Acolo unde FMI nu îndrăznea, mai puneau autorităţile române biciul civilizator, mai închideau un spital, o şcoală. Un astfel de rechizitoriu arată alunecările fine de plăci ideologice în subsolul conducerii statului. Cine are chef de astfel de “fineţuri” îl poate citi integral: RECHIZITORIU-DRAGNEA. Lectura ne face imuni şi la anticorupţie de tip fascistoid şi la apărări de camarilă tip Antena 3. Pericolul e puţin în altă parte.
COSTI ROGOZANU